Fii cel mai bun !!!

De nu poţi fi un pisc în vârf de munte,
Ca norii să străpungi cuminte,
Măcar o vale adâncă să poţi fi,
Cu iarbă verde grasă,
O turmă să te calce, să te pască.

De nu poţi fi un roşu trandafir,
Mirosul şi privirea să încânte,
Măcar între ciulini, un mov scaite fii,
Din floarea moale albinele s-adune,
O miere acrişoară, ca gustul să aline.

De nu poţi fi un fluviu, o cascadă,
Ce-n stâncă singur albia şi-o sapă,
Măcar un firicel de apă rece fii,
Un trecător te soarbă şi setea să îi sece,
Pe mai departe-n drumul lui să plece.

De nu poţi fi pe podium, un alergător,
Ce adversari a depăşit învingător,
Măcar covorul roşu de sub paşi să-i fii,
În bucuria sa, cu el să te uneşti,
Si nici măcar în gând, tu să nu-l pizmuieşti.

De nu poţi fi un vultur, un condor,
Inaltul să străbaţi şi aerul să tai uşor,
Măcar, în vise eroul tău cu aripi fii,
Iar când cobori ai grijă cu aripa s-atingi,
Un gând înalt, pe care să nu-l frângi.

Din toate acestea să fii, nu ţi-a fost dat
Si încă altele ce poate ai visat,
Rege sau servitor pe lume de-ai venit,
Însemnătate are lucrul bine întocmit,
Să fii tu cel mai bun în ce ai de făcut!

Ca firul mic de iarbă ce-n toamnă a murit,
Si-n primăvară din nou a răsărit,
La fel şi tu de-ai fost călcat, strivit,
De-atîtea ori ai înviat şi ai murit,
Drept în vârtejuri te-ai ţinut, ai reuşit
Să fii tu cel mai bun în ce ai de făcut!

Iar din mulţimea paşilor făcuţi,
Luptând, o cale dreaptă ţi-ai croit,
Învins n-ai fost, o luptă de-ai pierdut ,
Luptă, războiul vieţii încă nu-i sfârşit,
Fii cel mai bun în ce ai de făcut !

Povestea creionului !

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:

-Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

-E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.




Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neaparat este să ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.